Când senzorii de parcare dau eroare, prima verificare este curățarea și inspectarea capetelor din bară, pentru că murdăria și umezeala produc aceleași simptome ca un senzor ars. Urmează proba cu mâna la fiecare senzor, care arată care dintre ei nu mai emite, apoi măsurătoarea pe mufaj și pe cablaj. Înlocuirea se face abia după ce s-a exclus un contact oxidat.
Sistemul de parcare folosește senzori cu ultrasunete montați în bară, care emit un impuls și așteaptă ecoul. Un senzor defect se anunță printr-un semnal sonor continuu la cuplarea marșarierului sau printr-un mesaj de eroare pe ecran. Uneori lipsește sunetul complet, iar șoferul observă abia la prima manevră. În alte cazuri, sistemul funcționează, însă distanța raportată este greșită, iar șoferul învață să ignore avertismentul, ceea ce anulează rostul sistemului.
Prima bănuială se confirmă cu o probă simplă: se apropie mâna de fiecare senzor, pe rând, cu marșarierul cuplat și cu contactul pus. Senzorii care tac sau care dau semnal continuu se notează, iar ordinea se păstrează pentru verificarea pe cablaj, fiindcă poziția pe bară corespunde unui traseu anume. Proba se face într-o zonă fără obstacole, pentru ca niciun alt obiect să nu declanșeze avertizarea în timpul testului.
La mașinile cu cameră și cu afișaj, eroarea unui singur senzor poate opri întreaga funcție de ghidare. Comportamentul diferă de la model la model, de aceea se citește mai întâi codul din modulul de parcare, care indică poziția senzorului raportat. Fără acest cod, căutarea se face la întâmplare pe toată bara, cu timp pierdut la demontarea unor piese sănătoase.
Un senzor care dă eroare doar pe ploaie sau doar după spălare are de obicei un mufaj cu umezeală. Simptomul intermitent se tratează diferit față de un senzor mort, iar măsurătoarea se face în momentul în care apare eroarea. Dacă eroarea dispare la uscat, cauza este la etanșare și la contact, nu în capsula senzorului.
Suprafața senzorului se curăță cu o lavetă umedă, fără jet puternic orientat direct în membrană. Zăpada și noroiul uscat atenuează impulsul și produc erori care dispar după curățare, iar folia de protecție aplicată peste bară are același efect. Un senzor vopsit în aceeași culoare cu bara poate funcționa, însă un strat gros de vopsea sau de chit schimbă răspunsul și merită verificat cu atenție înainte de a fi declarat defect.
Sub bară, mufajele senzorilor stau într-o zonă expusă la apă și la sare de pe drum. Un contact oxidat acolo dă exact simptomele unui senzor ars, iar curățarea contactelor rezolvă problema fără piese noi. Se verifică și trecerea cablajului prin burduful barei, pentru că un fir ciupit la montaj dă erori care apar și dispar la denivelări. Aceste verificări se fac cu mașina pe elevator sau pe rampe.
Senzorul primește alimentare de la modul și trimite înapoi un semnal, de aceea măsurătoarea se face pe mufa lui, cu contactul pus. Lipsa alimentării arată că problema este pe cablaj, în timp ce alimentarea prezentă fără semnal arată spre capsula senzorului. Cu osciloscopul se vede forma impulsului și se poate observa un senzor care răspunde, însă cu o întârziere care strică măsurătoarea de distanță.
A doua măsurătoare se face pe mufa modulului, pentru a separa cablajul dintre modul și senzor. Continuitatea pe fiecare fir și verificarea izolației față de masă arată un fir întrerupt sau unul care atinge caroseria. Rezultatul se notează pe poziții, ca să se știe exact ce traseu se reface. Metoda cere timp, dar evită schimbarea unor senzori care funcționează.
Senzorul se schimbă când capsula este spartă sau când membrana a fost deteriorată la un montaj anterior. Aceeași decizie se ia când măsurătoarea arată lipsă de semnal, deși senzorul primește curent. Piesa de schimb se comandă după codul de pe senzorul vechi, pentru că forma și unghiul de montaj diferă între bare. După montaj se șterg codurile și se face o probă cu obstacole la distanțe cunoscute, ca să se confirme că sistemul citește corect.
Modulul de parcare se verifică atunci când toți senzorii tac sau când erorile apar pe poziții diferite, fără o regulă. Înainte de înlocuire se controlează alimentarea modulului și legătura lui de masă, pentru că aceleași simptome apar la o tensiune prea mică. Pentru programarea unei verificări în Brașov, service-ul de electronică auto preia mașina cu bara curată, ca proba să pornească de la un reper corect.
Costul reparației se confirmă la preluare, după ce se cunoaște poziția senzorului și felul barei, fiindcă la unele modele bara se demontează parțial. Cereți să vi se spună dinainte dacă lucrarea cere demontarea barei, ca estimarea să fie reală. O probă finală cu mașina în marșarier încheie verificarea, iar rezultatul se explică la predare.
| Simptom | Prima verificare | Cauză frecventă |
|---|---|---|
| Semnal continuu la marșarier | Curățarea capetelor din bară | Noroi sau peliculă de sare pe membrană |
| Un singur senzor nu răspunde | Proba cu mâna pe fiecare poziție | Capsulă deteriorată sau mufaj oxidat |
| Eroare doar pe ploaie | Inspectarea mufajului de sub bară | Umezeală în conector |
| Toți senzorii tac | Coduri în modulul de parcare | Alimentare sau masă a modulului |
Capsula senzorului este sigilată și nu se repară. Se pot remedia însă mufajul și cablajul, care dau simptome asemănătoare.
Cel mai des din cauza umezelii din conector sau a unui fir ciupit care face contact la denivelări. Proba se face în momentul în care apare eroarea.
Proba pe poziții și măsurătoarea pe mufaj se fac în aceeași zi. Dacă e nevoie de demontarea barei, durata crește și se confirmă la preluare.
Doar dacă are același cod și același unghi de montaj, altfel modulul îl raportează ca eroare. Verificarea se face pe codul piesei vechi.
Informativ. Pretul lucrarii se confirma la atelier, dupa ce se cunoaste simptomul.